Obligarea companiilor aeriene sa plateasca pentru gazele cu efect de sera emise in atmosfera reprezinta o incercare de a frana incalzirea globala, facand parte din eforturile de atingere a obiectivelor climatice ale UE. Desi ponderea emisiilor sectorului aerian este in prezent de numai 2-3% din totalul global, aceasta este in crestere, masura Comisiei Europene fiind menita sa curme aceasta tendinta ascendenta.
Samanta de scandal diplomatic
Lista Comisiei include companiile aeriene de stat si private care zboara in UE, producatorii de avioane (printre care Airbus), ba chiar si fortele armate, urmand sa fie reactualizata in fiecare an. Cel mai controversat aspect este tocmai aplicarea reglementarii inclusiv pentru companiile aeriene straine care opereaza zboruri spre sau dinspre aeroporturile europene. Fiecare dintre aceste companii va fi monitorizata de o singura autoritate nationala de pe teritoriul UE, chiar daca opereaza in mai multe state membre.
Decizia unilaterala a autoritatilor europene a determinat deja reactii dure din partea operatorilor aerieni straini, ajungandu-se chiar la amenintari cu actiuni in instanta pe motiv ca reglementarea ar forta companii din afara Europei sa subventioneze indirect sectorul aviatic de pe batranul continent.
Dilema plafonarii emisiilor
Toate companiile aeriene, fie ca sunt europene sau nu, care au curse regulate cu aterizare sau decolare in Uniunea Europeana, vor trebui sa respecte un plafon ce corespunde in 2012 cu 97% din media emisiilor de gaze cu efect de sera din intervalul 2004-2006. In 2016, totalul emisiilor ar trebui sa scada la 95% din media aferenta a anilor 2004-2006.
Potrivit unor calcule initiale, in perioada 2004-2006, pentru ansamblul sectorului, media emisiilor ar fi fost de aproximativ 216 milioane de tone de CO2, ceea ce ar insemna ca in 2012 limita maxima ar urma sa coboare la numai 210 milioane de tone.
Presat de reprezentantii sectorului aerian, Executivul UE a renuntat pentru moment sa publice plafonul exact al emisiilor de dioxid de carbon. Asociatia Internationala a Transportului Aerian (IATA) si-a manifestat vehement opozitia fata de intentia Comisiei de a stabili un plafon al emisiilor dupa criterii sumare, principalul argument fiind faptul ca emisiile pot fi reduse cu mult sub nivelul actual fara niciun efort din partea companiilor aeriene si fara ca acestea sa fie nevoite sa suporte costuri enorme. Astfel, IATA considera ca, inainte de a obliga operatorii aerieni sa plateasca pentru a putea zbura, ar trebui sa fie aplicate constrangeri la nivelul administratiilor aeroportuare si al controlorilor de trafic. „Comisia nu tine cont de emisiile cauzate de intarzieri in operatiuni de aterizare sau decolare, nici de cele cauzate de extinderi ale rutelor dictate de managerii de trafic aerian“, se explica intr-un document al IATA.
Costuri aditionale enorme
Luand in considerare criza economica a sectorului, reprezentantii sectorului aerian se tem ca taxele de carbon suplimentare vor plasa o povara prea grea pentru companiile aeriene, care deja se confrunta cu pierderi operationale uriase.
Companiile cel mai puternic afectate de decizia autoritatilor de la Bruxelles ar urma sa fie Delta Air Lines, United Airlines, British Airways, Ryanair, Qantas, Continental Airlines, EasyJet, Thai Airways, American Airlines si Air France-KLM. Numai de la acesti operatori, sumele de plata s-ar ridica la 351,6 milioane de euro, la un cost de 14,40 euro pe tona de CO2 emisa. Potrivit unui studiu efectuat de compania de consultanta Point Carbon, companiile aeriene vizate ar trebui sa achite din 2012 circa un miliard de euro (pe baza unui cost de 14,40 euro pe tona de CO2 emisa).
