Documentul descrie conditiile in care pot fi acordate ajutoare de stat de diferite tipuri: restructurarea si infuzia de capital pentru companii feroviare din sectorul public, subventionarea accesuluui la infrastructura, achizitia de material rulant sau acordarea de garantii pentru creditele contractate.
Potrivit proiectului de reguli comunitare in domeniul ajutorului de stat, caile ferate prezinta avantaje unice, deoarece reprezinta un mod de transport sigur si nepoluant. De aceea, transportul feroviar poate aduce o contributie majora la dezvoltarea transportului durabil in Europa.
Cartea alba privind transporturile subliniaza necesitatea unui sector feroviar dinamic in vederea constituirii unui sistem de transport de marfa si de calatori performant, sigur si curat, care sa contribuie la realizarea unei piete europene unice durabile si prospere. Congestiile rutiere cu care se confrunta orasele si anumite zone din Uniune, necesitatea de a aborda provocarile legate de schimbarile climatice, precum si cresterea pretului hidrocarburilor demonstreaza ca este necesar sa se stimuleze dezvoltarea transportului feroviar. In aceasta privinta, trebuie amintit faptul ca obiectivele ecologice stabilite prin Tratatul CE trebuie urmarite si de politica in domeniul transporturilor.
Totusi, in Europa sectorul transportului feroviar nu este foarte atractiv. Din anii ‘60 si pana la sfarsitul secolului al XX-lea, acesta a cunoscut un declin continuu. Atat traficul feroviar de marfa, cat si cel de calatori au scazut in termeni relativi fata de alte modalitati de transport. Transportul feroviar de marfa chiar a scazut in termeni absoluti: volumul de marfuri transportat pe calea ferata era mai mare in 1970 decat in 2000.
Intr-adevar, intreprinderile feroviare traditionale nu erau in masura sa ofere fiabilitatea si respectarea termenelor cerute de clienti, ceea ce a dus la o migrare a traficului de la calea ferata spre alte modalitati de transport, in special spre cel rutier. Daca, in schimb, transportul feroviar de calatori a continuat sa creasca in termeni absoluti, aceasta crestere pare totusi foarte limitata in comparatie cu cresterile inregistrate de transportul rutier si de cel aerian.
Chiar daca aceasta tendinta de descrestere sau crestere sub ritmul ansamblului pietei de transport pare sa se fi inversat recent, drumul care trebuie parcurs pentru ca transportul feroviar sa devina solid si competitiv este inca lung. Concret, exista dificultati, in special in sectorul transportului feroviar de marfa, care necesita actiuni din partea autoritatilor publice.
Comisia recunoaste necesitatea ajutoarelor de stat pentru achizitionarea si reinnoirea materialului rulant destinat transportului de calatori, avand in vedere uzura parcurilor de locomotive si vagoane. Potrivit documentului, in 2005, 70% din locomotivele (diesel si electrice) si 65% din vagoanele din statele membre (25 in acel an, fara Romania si Bulgaria) erau mai vechi de 20 de ani. Daca se iau in considerare doar statele membre care au aderat la Uniunea Europeana in 2004, acum doi ani, 82% din locomotive si 62% din vagoane erau mai vechi de 20 de ani. In conditiile in care doar aproximativ 1% din acest parc se reinnoieste anual, in 2020 actualul parc de material rulant se va fi diminuat cu aproximativ 25%. Din acest motiv, vor fi acceptate ajutoarele constand in achizitia de material rulant nou, inclusiv in cazul unor proiecte cu finantare comunitara (in regiunile defavorizate, vor putea fi derulate proiecte privind achizitia de material rulant pentru transportul de calatori, cu o serie de conditii).
In ceea ce priveste ajutoarele pentru acoperirea costurilor de utilizare a infrastructurii, Comisia considera ca exista o prezumtie de necesitate si de proportionalitate a ajutorului daca intensitatea ajutorului ramane inferioara urmatoarelor valori:
- in cazul ajutoarelor pentru utilizarea infrastructurii, 30% din costul total al transportului feroviar;
- in cazul ajutoarelor pentru reducerea costurilor externe, 30% din costul total al transportului feroviar, plus 50% din costurile eligibile in cadrul unor proiecte de investitii;
- in cazul ajutoarelor pentru interoperabilitate, 50% din costurile eligibile ale proiectelor de investitii.
Dincolo de aceste praguri, cade in sarcina statelor membre sa demonstreze necesitatea si proportionalitatea masurilor in cauza.
