AIF constata cu regret ca si in acest an de criza Guvernul ia din nou masuri ce vor duce fara doar si poate la noi falimente, in loc sa identifice solutii pentru alocarea de fonduri suplimentare destinate investitiilor menite sa aduca plus valoare economiei romanesti si sa contribuie la mentinerea, salvarea si eventual la dezvoltarea industriei romanesti. Asociatia aminteste de promisiunile din 2008 privind investitii de 20% din bugetul de stat in sectorul transporturilor, care in 2009 nu s-au materializat. In plus, AIF subliniaza ca, desi politica Uniunii Europene prevede un echilibru in bugetarea fondurilor pentru transportul terestru, peste 80% din sumele alocate in Romania transporturilor au fost directionate catre Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania.
Nicio justificare pentru scuza FMI
Acuzand Guvernul ca foloseste inca o data Fondul Monetar International drept scuza pentru continuarea distrugerii ireversibile a sistemului de transport feroviar public pe sina din Romania si a industriei conexe, documentul AIF critica neonorarea obligatiilor contractuale ale statului in relatia cu companiile de transport feroviar si cu metroul. In sprijinul acestei critici, scrisoarea mentioneaza trei considerente:
• In toate declaratiile publice, recente sau mai vechi ale reprezentantilor FMI, se arata ca subventiile transparente sunt considerate venituri oficiale, corecte pentru companii, nici intr-un caz «surse de secatuire a bugetului de stat si de crestere a deficitului» cum se arata in declaratiile oficiale ale Ministerului Finantelor Publice.
• Statul roman, prin Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, a incheiat cu CFR Calatori si CNCF CFR SA contracte de activitate in baza carora, in calitate de beneficiar al serviciilor de transport, ar trebui sa-si plateasca obligatiile. In consecinta, platile catre companiile feroviare reprezinta contravaloarea unor prestatii comerciale si nu o compensatie, asa cum inca sunt considerate de catre Ministerul Finantelor Publice;
• Sistarea/nealocarea sumelor reprezentand plata activitatilor de transport feroviar vor adanci si mai mult starea tehnica critica in care se afla acest sector si, spre exemplu, compania de transport cu metroul va fi impiedicata sa execute lucrarile de intretinere curenta si sa inceapa investitiile recent anuntate.
Luand in considerare, pe de o parte, luarile de pozitie oficiale ale reprezentantilor Executivului, iar pe de alta parte considerentele amintite, care contrazic aceste luari de pozitii, AIF solicita Guvernului sa-si exprime clar punctul de vedere fata de transportul pe sina din Romania: „sustinere pentru o dezvoltare durabila sau distrugere ireversibila, prin nealocarea nici macar a fondurilor minime necesare“.
Prapastia dintre finantarea UE si cea din Romania
AIF defineste si conceptul de „sustinere pentru o dezvoltare durabila“, ilustrand diferenta existenta intre bugetele pentru lucrarile de intretinere si reparatii la calea ferata din Romania si cele alocate in alte tari europene cu o retea feroviara comparabila. Scrisoarea citeaza estimari ale Comunitatii Europene a Cailor Ferate (Community of European Railways - CER), potrivit carora bugetul alocat in alte tari este intre 0,3% si 0,5% din PIB, in timp ce in Romania nu reprezinta decat 0,003% din PIB, adica de cel putin 100 de ori mai putin.
Aceasta subfinantare a caii ferate este admisa inclusiv in documentele oficiale ale ministerului de resort. „Pe reteaua feroviara sunt in prezent 3.837 de poduri si podete cu durata de exploatare expirata, 642 trebuie inlocuite urgent, iar la 11.292 sunt necesare reparatii capitale. Din 170 de tunele, la 67 trebuie efectuate reparatii capitale. Intr-o situatie asemanatoare se afla si instalatiile de siguranta circulatiei, de semnalizare, de centralizare si bloc de linie automat. La 945 de statii (cu 17.079 de macazuri), dintr-un total de 1.087 de statii (cu 22.004 macazuri), sunt scadente reparatiile capitale“, se arata intr-un raport al MTI. Respectivul document precizeaza ca, in conditiile in care situatia descrisa nu se va ameliora, un numar semnificativ de linii de cale ferata va deveni in curand neutilizabil sau „se va ajunge la incapacitatea asigurarii starii de functionare a elementelor infrastructurii feroviare publice la parametri normali stabiliti si perturbarea accesului pe infrastructura feroviara publica, cu afectarea intereselor majore ale economiei nationale si ale factorilor sociali“.
Posibilitatea de materializare a previziunilor sumbre ale MTI a determinat AIF sa sublinize in scrisoarea deschisa necesitatea urgentarii alocarii „fondurilor necesare cheltuielilor de intretinere, reparatii, reabilitare sau modernizare“, cu mentiunea ca aceasta alocare trebuie facuta separat fata de fondurile de salarii, astfel incat aceste sume sa fie utilizate pentru lucrarile prevazute si nu pentru plata drepturilor salariale si alte activitati de consum.
Documentul AIF concluzioneaza ca „atata timp cat calea ferata este considerata oriunde in lume coloana vertebrala a sistemului de transport de marfa si calatori, lipsa de initiativa economica din aceasta verticala economica va avea pe termen mediu si lung efecte directe nu numai asupra industriei feroviare, dar si asupra economiei romanesti in ansamblu“.
