Ultima runda de negocieri intre europeni si americani a avut loc pe 2 martie, iar textul rezultat a fost dezbatut de europarlamentari, acestia declarandu-se multumiti de forma documentului. Pe 14 martie, Parlamentul European a adoptat o rezolutie care prevede ratificarea acordului dupa ce, in urma unei noi runde de negocieri, se va ajunge la un document echilibrat.
Obiectiv: picajul preturilor
Seful Comisiei Europarlamentare pentru Transport, Paolo Costa, s-a declarat drept un sustinator al acordului, sustinand ca acesta va duce la o crestere a competitiei intre companiile aeriene si va permite ieftinirea zborurilor. Totusi, europarlamentarii au considerat ca americanii au un avantaj competitiv care trebuie eliminat: acordul, in forma rezultata dupa ultimele negocieri, prevede ca liniile aeriene americane pot deservi rute interne din UE, in timp ce operatorii europeni nu au dreptul sa efectueze zboruri intre doua orase americane.
o alta prevedere care nu a fost pe placul parlamentarilor se refera la limitarea dreptului companiilor europene de a prelua pachete de actiuni importante ale liniilor aeriene americane. Potrivit documentului negociat pe 2 martie, operatorii europeni vor putea detine cel mult 25% din actiunile unei companii aeriene americane.
Riscul principal - cresterea poluarii
Jacques Barrot, comisarul european pentru Transport, a explicat ca perfectarea unei intelegeri ar favoriza cresterea cu 26 de milioane de pasageri a numarului utilizatorilor rutelor transatlantice, ceea ce ar determina crearea a 80.000 de noi locuri de munca in sectorul aeronautic si ar genera venituri suplimentare de 12 miliarde de Euro. Referindu-se la aceste cifre, parlamentarul britanic Caroline Lucas a ridicat problema cresterii numarului de zboruri si implicit a poluarii, fenomen ce contravine angajamentului liderilor europeni privind reducerea emisiile de gaze de sera cu 20% pana in 2020, comparativ cu nivelul din 1990. In replica, seful Comisiei Europarlamentare pentru Transport sustine ca acordul va determina mai degraba o redistribuire a zborurilor intre operatorii europeni si cei americani decat o crestere dramatica a numarului curselor transatlantice.
