Din pacate, intrucat exista argumente puternice atat in favoarea cat si impotriva modificarii legislatiei, criza va fi probabil depasita pana cand noua Directiva va fi aplicata. La aceasta perspectiva contribuie si anevoiosul proces decizional al UE: pana la o decizie finala, sunt necesare noi dezbateri, urmate de un vot final in comisia de specialitate luna viitoare, apoi un alt vot, in plenul Parlamentului European, in februarie, si in cele din urma acordul reprezentantilor Guvernelor statelor membre.
O abordare diferentiata
In forma analizata de europarlamentari, proiectul legislativ prevede obligatii diferite pentru sectorul public si cel privat in ceea ce priveste plata facturilor. Aceasta abordare diferentiata este considerata contraproductiva si nejustificata chiar de Barbara Weiler, europarlamentar german responsabil cu urmarirea procesului legislativ vizand modificarea Directivei.
In cazul entitatilor de stat, proiectul legislativ prevede obligativitatea platii facturilor in termen de 30 de zile de la data emiterii acestora. Insa, cum legislatia europeana ofera de cele mai multe ori libertate de manevra statelor membre, in cadrul dezbaterii s-a subliniat necesitatea ca eventualele derogari sa nu fie atat de vagi incat aceasta obligatie sa fie transformata intr-o cerinta facultativa. In aceste conditii, reprezentantii camerelor de comert au propus fixarea unui termen maxim de plata, iar in cazul in care se accepta aceasta varianta, limita sa nu fie mai mare de 60 de zile. De cealalta parte, reprezentantii autoritatilor regionale si locale au explicat ca un asemenea termen ar fi prea scurt, intrucat ar fi imposibil sa se verifice daca facturile sunt in regula, conform procedurilor in vigoare. In acest punct, disputa s-a intetit, un europarlamentar olandez sustinand ca „daca in Olanda se poate, trebuie sa se poata si in alta tara“.
Pentru sectorul privat, nu se precizeaza un termen de plata maxim, pentru a permite o cat mai larga libertate contractuala. Totusi, chiar reprezentantii sectorului privat sunt de parere ca aceasta libertate este iluzorie, intrucat marile companii au o forta mult mai mare decat micii parteneri de afaceri in negocierea termenilor contractuali.
Si obligatiile in caz de intarziere la plata sunt diferentiate: pe langa dobanzile uzuale, Directiva revizuita ar obliga debitorii sa achite despagubiri aferente costurilor administrative suportate de creditori, in valoare de minim 40 de euro si mergand pana la cel mult 1% din suma restanta in cazul companiilor private, respectiv 5% din suma datorata in cazul sectorului public.
Statul, penalizat suplimentar pentru ca plateste greu
Pe parcursul dezbaterii parlamentare, ideea diferentierii obligatiilor aferente sectorului public, respectiv celui privat a fost spriijinta de studii potrivit carora statul este responsabil de intarzieri mai mari la plata decat companiile private. Astfel, entitatile statului au nevoie, in medie, de 65 de zile pentru a plati o factura, fata de 55 de zile in cazul sectorului privat. In acelasi timp, statul este protejat de turbulentele economice care afecteaza sectorul privat, avand acces mult mai usor la finantare. Din acest motiv, penalizarea suplimentara a sectorului public in cazul intarzierilor la plata este considerata justificata.
In sprijinul acestei idei, s-a adus si argumentul castigurilor enorme generate in cazul contractelor avand ca beneficiar statul, valoarea acestora fiind, la nivelul UE, de 1.493 miliarde de euro anual. Günter Verheugen, comisarul european pentru Intreprinderi si Industrie, a afirmat in fata europarlamentarilor ca plata facturilor aferente acestor contracte in termen de cel mult 30 de zile de la data emiterii ar aduce sectorului privat un plus de 86 de miliarde de euro, anual, in cadrul fluxurilor de capital. Estimare conservatoare, dupa parerea lui Matteo Borsani, reprezentantul asociatiei patronale italiene Confindustria in relatia cu UE, care a sustinut ca ar fi vorba despre 180 de miliarde de euro. La aceste sume, chiar daca Directiva va fi aplicata dupa ce criza va fi fost depasita, tot vor exista castiguri enorme pentru companii.
