Romania, afectata mai grav decat alte tari
In contextul in care guverne din lumea intreaga elaboreaza programe de stimulare menite sa relanseze cresterea economica, o pondere semnificativa din fondurile aferente acestor programe este alocata pentru proiecte de infrastructura publica. Nivelul fondurilor este insa insuficient pentru necesarul global de infrastructura, potrivit rapoartelor Deloitte. Mai mult, aceste analize arata ca deficitul amintit ar putea fi acoperit din ce in ce mai greu, in conditiile in care recesiunea globala si accesul ingreunat la creditare au marcat dramatic mecanismele de finantare pentru proiecte de infrastructura.
Dat fiind statutul de tara emergenta, Romania va fi afectata de aceste noi tendinte chiar intr-o masura mai mare decat alte tari, intr-un moment in care nevoia de infrastructura a devenit mai presanta ca oricand. „Intr-o tara emergenta, nevoia de infrastructura se resimte mai puternic. In acelasi timp, fondurile publice disponibile pentru astfel de lucrari sunt mult mai mici“, subliniaza George Mucibabici, presedintele Deloitte Romania si liderul echipei specializate in proiecte din sectorul public romanesc.
Nu ajung doar banii de la buget si fondurile europene
Ministerul Transporturilor si Infrastructurii isi propune sa finanteze realizarea a 2.000 de kilometri de autostrada pana in 2013, ceea ce inseamna ca ar avea nevoie macar de 10 miliarde de euro, in conditiile in care un kilometru presupune investitii de cel putin cinci milioane de euro. In acelasi timp, trebuie tinut cont de faptul ca termenul generic infrastructura nu se refera doar la transport, ci include o multitudine de facilitati de utilitate publica (un exemplu ar putea fi extinderea retelelor de alimentare cu apa, gaz si energie electrica sau a celor de canalizare).
In Romania, nevoia de infrastructura de toate tipurile, nu doar de transport, impinge costurile totale la un nivel aproape imposibil de acoperit prin fonduri publice si europene, potrivit Deloitte. „Guvernele depun eforturi uriase pentru a satisface nevoia de infrastructura si vor trebui sa foloseasca mecanisme de finantare si solutii de livrare inovatoare pentru a depasi aceste provocari“, spune Greg Pellegrino, liderul global Sector Public in cadrul Deloitte Touche Tohmatsu.
Implicarea sectorului privat este indispensabila
Potrivit expertilor Deloitte, deficitul de infrastructura poate fi acoperit doar daca sectorul public accepta si incurajeaza o implicare activa a sectorului privat in dezvoltarea infrastructurii. „Se impune alternativa finantarii in parteneriat cu sectorul privat, model care a avut rezultate remarcabile in intreaga lume. Initiativele de acest fel lansate recent in Romania - unele deja concretizate prin contracte - reprezinta un semnal pozitiv.
Putem enumera concesionarea aeroportului din Bacau, autostrada Bucuresti - Brasov, proiectul parcarilor subterane din Bucuresti sau proiectul de dezvoltare a zonei turistice Pestera Padina“, sustine George Mucibabici. Insa, intrucat accesul la finantari private s-a ingreunat si face tot mai dificila obtinerea fondurilor necesare implicarii investitorilor privati in proiecte de infrastructura, nu mai poate fi utilizat doar modelul parteneriatelor public-private, ci trebuie cautate si metode inovatoare si solutii flexibile de finantare.
Un nou model de parteneriat
In urmatorii cinci ani, starea infrastructurii va cantari tot mai mult in adoptarea deciziilor investitorilor privind mutarea sau initierea de operatiuni intr-o tara sau alta, estimeaza Deloitte. Din acest motiv, sectorul public trebuie sa dea dovada de creativitate si adaptabilitate in contextul unui mediu economic in schimbare si sa renunte la modelele traditionale de finantare si dezvoltare a proiectelor de infrastructura, inlocuindu-le cu modele inovatoare.
Astfel, in tarile dezvoltate, deja se contureaza un nou tip de parteneriat - P4, care va inlocui modelul clasic de parteneriat public-privat. Parteneriatul Public-Public-Privat (P4) prezentat de Deloitte ca una dintre solutiile cu ajutorul carora poate fi rezolvata problema deficitului de infrastructura, are la baza nivele multiple de sprijin public. Astfel, daca in cazul parteneriatului public-privat clasic, sectorul public sprijina proiectul prin oferirea catre investitorul privat a dreptului de administrare pentru tronsonul de autostrada, podul, tunelul sau oricarui alt obiectiv rezultat din proiectul respectiv, in cazul P4, statul are un rol mai pregnant, sprijinind mai consistent initierea si derularea investitiei.
