Fara modificari legislative, acea parte din sectorul transporturilor ce tine de capacitati administrative ale statului e condamnata la moarte lenta prin subfinantare. Fara infrastructura, carausia e o interminabila munca de Sisif, logistica inseamna a pierde timp in asteptarea unor livrari etern intarziate, iar activitatea de expeditii are ca rezultat tot mai frecventa constatare ca succesul sta in rute ce ocolesc Romania.
Mai grava decat problemele imediate este perspectiva ca actuala criza politica pare a fi fara iesire, chiar daca intr-un viitor apropiat s-ar putea gasi o solutie aducatoare de vremelnica acalmie: dupa rezultatul alegerilor din 2008, jocurile sunt facute pentru o instabilitate prelungita, imposibil de eliminat la scrutinele din 22 noiembrie si 6 decembrie.
E de asteptat, deci, ca va fi mult mai rau inainte de a fi mai bine. Si, cum primele luni din 2010 se anunta a fi chiar mai negre decat tot ce a insemnat pana acum criza pentru transportatori, dictonul „Dupa noi - potopul!“, pe care politicienii l-au aplicat fara de pasare, ar trebui sa ghideze orice afacere din acest sector. Mai mult decat a supravietui cu orice pret, noul cuvant de ordine ar trebui sa fie profitul pe spatele unui stat gaunos. Ce roviniete, ce forfetar, ce contributii sociale? Roata sa se-nvarta!
Inconstienta catorva sute de votaci cu tot soiul de interese sinistre nu trebuie platita cu mii de falimente. Chiar de-o fi sa dea statul faliment, nu vor fi transportatorii nici singurii si nici principalii vinovati. Suna ipocrit, mai ales ca in acest spatiu editorial am militat nu o data pentru bunul-simt al breslei, pentru concurenta loiala si respectul legii, dar cand asisti neputinicios la gesturi iresponsabile precum cel din 13 octombrie, increderea in astfel de principii e o naivitate.
