Economic, zarurile au fost aruncate pe final de an, cand industria locala a incetat brusc sa „duduie“ si a tras aproape la unison obloanele, fie de teama, fie din solidaritate cu restul lumii sau pur si simplu din neputinta de a mai vinde. Fara a da semne ca le pasa de aceasta reprofilare pe productia de someri, politicienii si-au vazut, ei intre ei, de jocul preferat, impartind functii si rasturnand guverne inainte de a se naste.
Chiar daca in momentul in care aceste randuri va trec prin fata ochilor avem un Executiv functional, chinurile facerii sale au aratat - pentru a cata oara? - ca indiferent cine ar primi increderea inscriptionata TATOV, tot la ciolan i-ar sta gandul, nu la fleacuri de genul crizei. Un aparat guvernamental supradimensionat de dragul impartirii echitabile a posturilor, o adancire a feudalismului local si nevoia de a onora promisiuni aducatoare de voturi sugereaza ca banul public va fi din nou irosit cu dispret, nu pus la treaba cu folos, pentru a evita recesiunea ce bate la usa. Un asemenea scenariu suna cum nu se poate mai prost, pentru ca intr-un context economic dificil nimeni nu mai poate spera in imunitatea sectorului privat fata de circul politic. In loc de frisoane si teama - efectele demisiei unui prim-ministru desemnat - statul este obligat sa dea incredere investitorilor speriati si sa-si asume riscul de a face cheltuieli pe care sectorul privat le evita.
Marile lucrari publice au salvat America anilor ’30 si probabil ca aceasta reteta ar avea mai mult succes decat infuzia de capital in sectorul bancar sau incurajarea consumului prin majorari de salarii si pensii. Daca insa aliatii ce tin fraiele puterii prefera sa apeleze la masuri din ultima categorie si se joaca cu subventii, compensatii sau ajutoare sociale, transportatorii ar trebui sa profite de contextul european favorabil sprijinului statului in economie si sa ceara si pentru ei cat mai multe asemenea beneficii. Acum, sansele de a obtine ceva sunt mult mai mari decat in primavara lui 2008, pentru ca nu mai poate fi invocata vreo opozitie de la Bruxelles fata de masuri cu caracter protectionist.
Din pacate, probabil ca transportatorii autohtoni vor avea mai mult succes in incercarea de a obtine bani din pachetul european de sprijinire a economiei decat din partea statului roman, pentru ca, la noi, din sloganul de campanie „Ei cu ei, noi cu voi“, a cam ramas valabila doar prima parte.
