Desi scopul initial pare sa fi fost atins, din nou a fost dovedita dezbinarea breslei - dat fiind faptul ca nu toate asociatiile s-au raliat demersului asumat de FORT, APTE 2002 si ATRT - si, ca in multe alte randuri, s-au obtinut din nou doar promisiuni din partea autoritatilor. Ce valoare mai pot avea insa aceleasi vorbe auzite de atatea ori?
Din moment ce reprezentantii ministerului si-au pus semnatura pe o hartie in care recunosc existenta unor probleme si se angajeaza sa le rezolve, aceste noi promisiuni au o mai mare greutate: amanarea adoptarii solutiilor ar face ca protocolul sa fie lovit de nulitate si iar s-ar pune problema declansarii unor proteste. Cu alte cuvinte, poate acum nu se vor mai gasi alegeri, schimbari de sefi si alte pretexte subtiri pentru a „uita“ de angajamentele luate. Cele trei asociatii merita felicitari, cu atat mai mult cu cat par sa fi iesit elegant dintr-o situatie nu tocmai placuta, cata vreme atragerea de participanti la miting nu a fost o misiune prea usoara. Poate tocmai din acest motiv s-au obtinut doar promisiuni, nu rezolvari imediate.
Asta ar trebui sa-i motiveze pe cei satui de promisiuni, care opteaza sa priveasca de pe tusa lupta de uzura de care cativa colegi nu dau semne ca s-au plictisit. Nu de alta, dar eventualele solutii promise acum vor veni prea tarziu pentru sute de transportatori falimentati, care cerusera si in anii trecuti rezolvarea acelorasi probleme. Iar maine, cei ce azi au preferat sa fie spectatori, ar putea sa fie nevoiti sa vireze pe acelasi drum inchis parcurs de cei iesiti recent din joc.
