Criza economica mondiala nu s-a manifestat in toate tarile nici cu aceeasi intensitate in ansamblul economiei si nici similar in fiecare ramura economica. ºarile cele mai afectate au fost cele in care constructiile si sectorul imobiliar au inregistrat ritmuri de crestere nesustenabile pana la inceputul anului 2008, iar consumul a crescut bazandu-se prea mult pe import. Este si cazul Romaniei, care a suferit o contractie drastica a Produsului Intern Brut (PIB).
Cu toate ca au fost afectate de criza aproape toate tarile lumii, sunt si state care au inregistrat numai o incetinire a ritmului de crestere. In aceasta situatie sunt unele state emergente detinatoare de resurse energetice (Turkmenistan, Uzbekistan si Irak). In alte tari, cum ar fi India, Sri Lanka si mai ales China, exporturile foarte mari, generatoare de excedente in balantele comerciale, si consumul intern sporit gratie unor investitii guvernamentale in sectoarele indirect productive (investitii mai ales in infrastructura in general, nu exclusiv infrastructura de transport), au asigurat o mentinere a ratelor de crestere economica la niveluri inregistrate anterior declansarii crizei.
Conform Economist Intelligence Unit, toate aceste tari vor relua in acest an ritmurile de crestere a PIB inregistrate inaintea crizei, respectiv intre 6,5% si 9%, fiind depasite doar de emiratul Qatar, care detine cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume si a carui crestere economica prognozata pentru 2010 se ridica la nu mai putin de 25%. Exceptand situatia extrema a Qatarului, din plutonul tarilor care nu au fost afectate foarte grav de criza se evidentiaza in mod clar China. Cel mai populat stat al lumii a reusit pe de o parte sa mentina exporturile in 2009, iar pe de alta parte sa majoreze consumul intern gratie unui plan anticriza eficient. Anul trecut,
China a luat locul Germaniei ca prim exportator mondial si a devenit tara cu cele mai mari rezerve valutare din lume, intrecand Japonia. In Uniunea Europeana, sunt asteptate cresteri modeste comparativ cu gigantul asiatic: intre 1 si 2%. Mai mult, tari ca Spania si Irlanda, vor continua sa se confrunte cu scaderi ale PIB si in 2010. Incurajator este insa faptul ca economiile unor tari comunitare est-europene ca Polonia sau Cehia au avut evolutii pozitive in 2009, in special datorita investitiilor straine directe, ceea ce le confera un avantaj important in 2010. In vederea relansarii economiei autohtone, autoritatile de la Bucuresti pot deci sa se inspire din experienta altor state. Evident, nu se pot aplica retete precum cea a Chinei, dar macar din vecini pot fi preluate modele.
O mie de oameni la un kilometru de sosea asfaltata
Expertii FMI considera ca exista sanse de stopare a contractiei economiei romanesti in 2010 si ca s-ar putea chiar sa se inregistreze o crestere a PIB de 1-1,3% in acest an, daca vor fi majorate exporturile. Economia Romaniei se poate relansa insa numai daca somajul nu va creste intr-un ritm accelerat, obiectiv care poate fi atins atat prin atragerea de investitii straine directe, cat si prin investitii guvernamentale. Aceste doua cai sunt interdependente: marile branduri internationale nu pot fi atrase in Romania daca statul nu aloca mai multe resurse pentru dezvoltarea infrastructurii.
Investitiile in infrastructura de transport, pe langa faptul ca ar permite reducerea somajului, ar conduce la cresterea competitivitatii marfurilor romanesti atat pe piata interna, cat si la export. In prezent, Romania are o infrastructura de transport dezastruoasa. Dupa unele analize facute de institutii internationale, Romania ar ocupa locul 123 din 135 de tari. Situatia dramatica in care se gaseste Romania in acest domeniu poate fi ilustrata prin raportul dintre populatie si reteaua de drumuri asfaltate.
Potrivit Enciclopediei Britanice, clasamentul in functie de acest raport este condus de Austria, cu 62 de locuitori la fiecare kilometru de sosea asfaltata, urmata de Franta, cu 65 locuitori/km de drum. De asemenea, Belgia, Danemarca si SUA au mai putin de 100 de locuitori/km de retea rutiera, in timp ce majoritatea celorlalte tari cu economii dezvoltate au cel mult 150 de locuitori/km. Cele mai inapoiate din acest punct de vedere sunt Grecia (346 locuitori/km) si Polonia (575 locuitori/km).
In Europa Centrala si de Est, Cehia (81 locuitori/km), Ungaria (143 locuitori/km) si Slovacia (144 locuitori/km) surclaseaza net Romania, care se poate „lauda“ cu 1.041 locuitori la fiecare kilometru de sosea asfaltata. La acest capitol, inclusiv China - cu a sa populatie de 1,325 miliarde de oameni - sta mai bine decat Romania, avand doar 837 locuitori la un kilometru de drum asfaltat. Daca luam in considerare densitatea retelei de drumuri asfaltate, adica lungimea retelei raportata la suprafata tarii, decalajele dintre Romania si celelalte tari sunt si mai evidente.
Astfel, in timp ce Belgia detine 3,82 km de drum asfaltat pentru fiecare kilometru patrat, fiind urmata de Japonia (2,59 km/kmp) si Franta (1,72 km/kmp), Romania are o densitate a drumurilor de 0,09 km/ kmp. Adica de 20 de ori mai putin decat Franta si de 42 de ori mai putin decat Belgia.
Investitiile, mai necesare ca oricand
Daca in statistici gradul de inapoiere este redat prin cifre seci, in viata de zi cu zi este resimtit cat se poate de concret, sub forma unor cheltuieli mai mari si a unui blocaj etern. De exemplu, starea precara a infrastructurii rutiere si imposibilitatea oferirii de servicii logistice in mediul rural constituie cauze principale pentru performantele derizorii ale sectorului agricol. Desi concentreaza o forta de munca cifrata la 2,84 milioane de oameni (28,3% din totalul populatiei ocupate), agricultura romaneasca nu satisface cererea interna si nici nu are sanse sa sustina exporturile.
Valorificarea imensului potential latent al Romaniei rurale este grevata de nivelul redus al investitiilor publice, motivata de autoritati prin lipsa banilor necesari. Intr-adevar, in conditiile reducerii incasarilor bugetare pe fondul scaderii PIB, statul roman nu dispune de fonduri suficiente mici macar pentru a absorbi toti banii oferiti din bugetul Uniunii Europene pentru infrastructura si dezvoltare rurala.
Masurile de reducere a cheltuielilor publice recent anuntate, desi necesare si importante, nu par a fi suficiente pentru a asigura necesarul de bani pentru investitii, din moment ce autoritatile nu au prezentat planuri concrete in acest sens. Iar fara investitii masive derulate de stat, relansarea rapida a economiei romanesti este imposibila. O solutie, poate singura, ar fi contractarea de credite de la institutii financiare internationale - FMI, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala), Banca Europeana de Investitii, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare - sau solicitarea unui ajutor suplimentar de la Bruxelles.
Datoria publica a Romaniei este in prezent relativ mica, ponderea acesteia in PIB fiind inca departe de media europeana de 67%. In aceste conditii, statul roman poate negocia conditii de imprumut avantajoase, ce pot lua forma unor termene de gratie generoase. De altfel, incheierea acordului stand-by cu FMI a demonstrat ca obtinerea de credite externe nu este o misiune imposibila. Din pacate, o parte din sumele imprumutate anul trecut au ajuns sa fie deturnate in directia sustinerii unor cheltuieli bugetare care nu pot genera valoare adaugata in economie.
Ar fi cazul ca politicienii sa inteleaga ca, fara rezolvarea problemelor infrastructurii de transport, fara investitii in agricultura, mediu si turism, Romania nu poate conta pe o crestere durabila si nu poate aspira intr-un viitor apropiat la un nivel superior de bogatie, cultura si civilizatie. E timpul ca investitiile in infrastructura de transport sa fie derulate cu pretul oricaror sacrificii in alte domenii.
