Din pacate, demersul reprezentantilor transportatorilor rutieri vine dupa campania pentru europarlamentare, in timpul careia nu au fost abordate astfel de teme concrete. Dintre cei 33 de europarlamentari romani alesi in iunie, doi au fost confirmati luna trecuta in noua componenta a comisiei de Transport a Legislativului UE, iar lor si partidelor lor ar trebui sa li se ceara sa lucreze in interesul transportatorilor romani.
Ca nu s-a cerut asa ceva inca din campanie, demonstreaza dezinteresul fata de politica, a carui perpetuare pe parcursul catorva cicluri electroale a facut ca principiul „Nu votezi - nu existi" sa devina cuvant de ordine pentru alesi. Asa s-a ajuns ca nepasarea catorva milioane de potentiali votanti sa fie taxata dur: absenteismul s-a platit si se va plati in continuare, cat timp unul din doi romani este beneficiarul unei forme de asistenta sociala. Statul lucreaza pentru cei ce voteaza si n-ar trebui sa mire pe nimeni ca lehamitea intreprinzatorilor are ca urmare tot felul de piedici sub forma birurilor tot mai mari sau a legilor strambe. Cei ce produc trebuie sa-i tina in spate pe beneficiarii venitului minim garantat, pe bugetari si pe cati altii... Iar asistatii n-au nevoie de investitii in infrastructura de transport. Lor le sunt utile reducerile tarifare, de genul celor acordate pentru transportul pe calea ferata, cu pretul condamnarii sectorului feroviar la o agonie fara iesire, de vreme ce banii nu merg in investitii.
Vocea transportatorilor s-ar face auzita cel mai bine la vot, dar prea rar am asistat la o mobilizare reala in acest sens, desi macar zece mii de firme din acest sector pot mobiliza cu usurinta un numar inzecit de voturi, ce nu pot fi neglijate din moment ce, chiar reprezentand numai doua procente din totalul voturilor (la europarlamentare s-au contabilizat cinci milioane de voturi exprimate), pot face diferenta intre perdanti si castigatori. Pana si in cazul memoriului APTE 2002 si FORT prin care se solicita modificarea OG 57/2007 (al carui text integral il puteti lectura in paginile dedicate transportului rutier din acest numar), sustinerea breslei s-a dovedit subtire. In aproape o luna, nu s-au strans cele 1.000 de adeziuni dorite pentru ca solicitarile sa aiba impact la Bucuresti, Budapesta si Bruxelles.
E nevoie, deci, de mai mult sprijin, mai bine mai tarziu decat niciodata.
