In perioada postcriza, respectiv in 2010 si 2011, Romania, ca si alte tari, are nevoie de investitii in toate ramurile economice pentru relansarea cresterii economice si cresterea competitivitatii. Aceasta nevoie intra in contradictie cu necesitatea de a reduce cheltuielile bugetare, asumata prin acordul incheiat in 2009 cu FMI. Guvernul este prins intre ciocan si nicovala: daca reduce cheltuielile cu salariile loveste in consum, iar daca diminueaza sumele alocate investitiilor adanceste decalajul la capitolul competitivitate. Este insa de preferat mentinerea si chiar majorarea fondurilor pentru investitii, din moment ce acestea genereaza cerere de bunuri, servicii si forta de munca.
Cresterea sustinuta de exporturi, imposibila fara cresterea competitivitatii Daca reluarea cresterii economice in Romania nu se poate baza doar pe evolutia climatului pe piata interna, care in 2010 va inregistra dupa toate probabilitatile o noua comprimare a volumului, o alternativa ar fi cresterea exportului. Chiar tari cum ar fi China, Japonia sau Germania, in care criza s-a manifestat ceva mai bland, au inceput relansarea economica prin cresterea exporturilor. Cresterea exporturilor Romaniei depinde de competitivitatea marfurilor si serviciilor furnizate de companii locale, cu capital autohton sau strain.
Iar cresterea competitivitatii se poate realiza pe de o parte prin cresterea investitiilor menite sa imbunatateasca productivitatea si calitatea marfurilor si serviciilor, iar pe de alta parte prin imbunatatirea infrastructurii de transport. In aceste conditii, solutia evidenta pentru iesirea din criza este cresterea investitiilor statului si incurajarea investitiilor straine directe. Analizand factorii ce contribuie la atragerea investitiilor, este clar ca marile corporatii multinationale aduc bani in tarile in care cererea de pe piata interna nu este satisfacuta, in care exista forta de munca ieftina (dar si calificata) si ale caror guverne acorda inlesniri in vederea micsorarii efortului investitional al acestor companii.
Inlesnirile fie pot lua forma garantiilor de stat pentru creditele de investitii angajate, fie pot consta in investitii in infrastructura zonei in care va fi localizata investitia - indiferent daca este vorba despre investitii in infrastructura pentru utilitati sau cea de transport. Investitiile in infrastructura de transport conteaza totusi mai mult in influentarea deciziei investitorului, intrucat o unitate de productie nu poate fi competitiva daca lantul de distributie catre consumatori nu asigura livrarea rapida si cu costuri minime a produselor la consumatorii finali.
In principiu, autoritatile pot sprijini orice investitie, insa este evident ca ar trebui sa acorde prioritate - respectiv facilitati mai mari - acelor investitii de amploare, care atrag la randul lor alte investitii pe orizontala (asa cum s-a intamplat cu Renault sau Ford in ceea ce priveste unitatile furnizoare de componente auto), si acelor investitii care vizeaza producerea de bunuri pentru export. In acest sens, edificator este exemplul Chinei, care a atras investitori ale caror branduri sunt cunoscute si apreciate nu numai pe plan intern ci si la export. Autoritatile de la Beijing au aplicat acest procedeu la scara larga, de la industria usoara (imbracaminte si incaltaminte sau chiar jucarii) la cea de varf (prin atragerea unor producatori de autovehicule de lux, precum Mercedes sau Volvo).
Politica monetara independenta poate aduce avantaje competitive La facilitatile acordate prin transferuri de terenuri si construirea unei infrastructuri de legatura cu principalele artere de transport, se adauga forta de munca ieftina si o moneda nationala subapreciata. De exemplu, in cazul Chinei, subaprecierea fortata a yuanului a condus la o concurenta neloiala pe piata internationala si a provocat chiar unele conflicte cu majoritatea tarilor dezvoltate dar in principal SUA (cea mai mare parte din exporturile Chinei au ca destinatie Statele Unite). Desi apare riscul acestor conflicte, o moneda subapreciata incurajeaza investitiile straine directe: facilitatile acordate au determinat pana si un investitor din Romania sa dezvolte in China o unitate de productie pentru un brand foarte cunoscut de materiale sportive, angajand 4.000 de muncitori chinezi. Din moment ce inca nu face parte din zona euro, Romania poate urma exemplul Chinei, pentru ca slabirea leului constituie indiscutabil o optiune viabila in vederea obtinerii unor avantaje competitive. Pe de alta parte, este importanta asigurarea stabilitatii monedei nationale, respectiv prevenirea unei deprecieri rapide si insemnate a leului, pentru ca in caz contrar apare riscul scaparii de sub control a inflatiei, dar nici supraaprecierea nu este benefica.
In prezent, nu exista niciun motiv temeinic pentru ca leul sa fie supraapreciat, asa incat BNR nu ar trebui sa mentina artificial cursul de schimb la un nivel care sa incurajeze importurile si sa descurajeze exporturile. Fondurile europene, o resursa prea putin utilizata Din cele prezentate rezulta ca, pentru ca economia Romaniei sa-si reia evolutia pozitiva, singura solutie viabila este stimularea investitiilor de catre stat pentru a creste competitivitatea atat pe piata interna cat si la export. Evident, in conditiile cresterii economice negative, resursele bugetare necesare pentru sustinerea investitiilor au scazut considerabil. Se pune deci problema identificarii de surse alternative de finantare a investitiilor. Fondurile europene reprezinta o sursa alternativa de finantare a investitiilor, dar Romania se confrunta cu problema imposibilitatii absorbirii sumelor acordate sub forma de granturi ale Uniunii Europene.
In parte, dificultatile legate de absorbtia fondurilor europene sunt cauzate de deficiente administrative, insa exista si problema imposibilitatii de a asigura cofinantarea de la bugetul de stat. Asigurarea acestor cofinantari ar fi o directie ideala pentru eventuale noi imprumuturi externe. Fiind vorba despre bani acordati cu titlu gratuit, pentru a-i folosi merita facut inclusiv sacrificiul unui nou credit extern: mai bine imprumuti un leu si dai inapoi doi, daca astfel poti obtine gratuit inca trei lei. Deocamdata, Romania a absorbit doar 10,26% din fondurile structurale si de coeziune aferente anilor 2007-2009. La semnarea acordului de aderare la Uniunea Europeana s-a prevazut ca Romania sa beneficieze de fonduri din bugetul comunitar in valoare de 33,5 miliarde de euro pentru cresterea competitivitatii economiei romanesti si pentru cresterea gradului de civilizatie, intr-o perioada de circa sapte ani (2007-2013). Din acesti bani, deocamdata s-au putut absorbi numai 1,4 miliarde de euro (in perioada 2007-2009 au fost disponibili 8,1 miliarde).
In schimb, Romania a platit cotizatii de 3,2 miliarde de euro la bugetul Uniunii, deci, in loc sa beneficieze de un surplus de 6,7 miliarde de euro, Romania a inregistrat un deficit. Data fiind aceasta situatie, nu ar trebui sa mire avertismentul dat de ambasadorii Frantei si Germaniei, care au declarat recent ca Romania nu trebuie sa se astepte la investitii mari din aceste tari nici in acest an si nici in viitor, atat timp cat exista inca bani nefolositi din bugetul Uniunii. Apare deci si o problema de incredere, in sensul ca Romania trebuie sa demonstreze investitorilor ca aplica o strategie de dezvoltare pe termen lung, ca exista anumite ramuri economice pe care statul le sustine prin acordarea de facilitati si ca exista proiecte de infrastructura de transport cu termene de executare cat mai scurte. Infrastructura descalifica Romania O situatie necorespunzatoare in privinta absorbirii fondurilor UE este inregistrata inclusiv in domeniul infrastructurii de transport de interes national si european, pentru care Romania poate solicita 4,5 miliarde de euro in cadrul Programului Operational Sectorial Transport (la aceasta suma se adauga alte cateva miliarde pentru Programul Operational Regional, in cadrul caruia pot fi derulate investitii in infrastructura de interes local).
Pe de o parte, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii a anuntat in luna ianuarie ca au fost aprobate 21 de proiecte de investitii in valoare de 859 milioane de euro. Pe de alta parte insa, acelasi minister sustine ca nu detine fonduri suficiente, banii fiind prea putini chiar si pentru repararea infrastructurii afectate de capriciile iernii. Chiar daca nu se tine cont de problemele cele mai recente cauzate de iarna grea, este clar ca in perioada 2007-2009 nu s-a putut obtine o suma acceptabila pentru a elimina lipsa de competitivitate, care a continuat astfel sa se agraveze. Referitor la aceasta situatie, graitoare este pozitia mediocra a Romaniei intr-un clasament realizat de Banca Mondiala ca parte a unui studiu menit sa identifice cauzele pentru care importatorii prefera realizarea importurilor din anumite tari, chiar daca produsele au aceleasi caracteristici tehnice si preturi. Concluzia studiului este ca preferinta pentru produse dintr-o anumita tara se datoreaza calitatii serviciilor logistice si a porturilor de expediere, deci a acelor elemente care asigura un termen de livrare cat mai scurt. In acest clasament de 155 de tari, Romania ocupa locul 59, cu 2,84 puncte din 5 maxim posibile.
De mentionat este faptul ca strict din punctul de vedere al calitatii infrastructurii de transport, Romania are un punctaj mai slab - 2,25. Pozitia in clasament este imbunatatita de calitatea serviciilor logistice, Romania fiind notata cu 3,88 puncte pentru respectarea termenelor de livrare (cele mai mari punctaje acordate pentru performantele lanturilor logistice au fost obtinute de Germania - 4,11, Singapore - 4,09, Suedia - 4,08 si Olanda - 4,07). Indatorarea statului, un colac de salvare ce nu trebuie neglijat Anul trecut, dar si in acest an, majoritatea tarilor au facut si fac in continuare injectii de capital in ramurile economice si chiar in companii singulare de care depind ramuri intregi de pe piata interna. Sprijinul a fost directionat mai ales catre companiile care produc pentru export, mai ales in tari ca Japonia, Germania, China si India, care si-au bazat relansarea economica mai ales pe cresterea exportului (China a inregistrat chiar un ritm de crestere a exporturilor din doua cifre). Banii pompati de guverne in economie au venit in multe cazuri din credite.
Inainte de criza, ar fi fost de neimaginat ca SUA sa faca injectii de stat in sectorul de productie si in servicii sociale (sistemul sanitar) de o asemenea amploare incat cheltuielile din bugetul federal sa depaseasca veniturile cu o treime. Aceste injectii masive de capital au facut insa ca economia americana sa se redreseze rapid, fiind evitata cu succes o noua recesiune prelungita precum aceea din anii 30 ai secolului trecut. Mai mult, in ultimul trimestru al anului trecut, economia SUA a crescut cu 5,5%. In Europa, pana si statele pretinse dezvoltate - Franta, Germania, Italia, Marea Britanie - s-au imprumutat pe plan intern sau extern cu sute de miliarde de euro pentru a putea acorda sprijin din partea statului in anumite sectoare economice. Bineinteles, cu atatea imprumuturi s-a ajuns ca datoria publica a unor tari sa se apropie valoric de produsul intern brut (PIB) anual. Daca se ia in calcul si datoria privata, in unele cazuri s-a ajuns la un nivel critic: datorii echivalente cu produsul intern brut pe cinci ani.
In Romania, situatia nu este nici pe departe atat de ingrijoratoare, insa nici se poate spera atingerea unui volum al imprumuturilor atat de inalt. Astfel, Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la FMI, recomanda limitarea datoriei publice la nivelul de 35% din PIB. Ținand cont de aceasta constrangere, este necesar ca sumele imprumutate sa fie directionate catre investitii, nu catre consum. Daca banii imprumutati ar fi cheltuiti pentru plata pensiilor si a salariilor bugetarilor, sumele respective ar ajuta la oprirea comprimarii volumului consumului intern pe termen scurt, dar nu ar avea niciun efect pozitiv pe termen lung. Un recent mesaj al Consiliului Investitorilor Straini ar trebui sa reprezinte un semnal de alarma: cele 110 companii reprezentate in acest organism au investit in Romania 30 de miliarde de euro si au subliniat ca exista o retinere de la a derula noi investitii. Markus Wirth, membru al Consiliului Director al Consiliului Investitorilor Straini, sublinia ca daca se vor pune in aplicare proiectele aprobate si anuntate de MTI si vor mai fi atrase fonduri suplimentare, Romania ar deveni mai atragatoare pentru investitorii straini.
In plus, santierele deschise ar putea angaja 30.000-50.000 de muncitori in constructii - sector grav afectat de criza - ceea ce ar avea efecte pozitive asupra incasarilor statului. Gandind optimist, este de presupus ca MTI va pune in aplicare nu doar cele 21 de proiecte anuntate, ci si altele, pentru care se asteapta aprobarea autoritatilor de la Bruxelles sau pentru care se negociaza contractarea de credite de la institutii financiare straine. Insa, tinand cont de saracirea bugetului, numai combinarea fondurilor a caror cheltuire este coordonata de MTI cu cele destinate dezvoltarii regionale si dezvoltarii rurale ar permite o imbunatatire rapida si depasirea stadiului actual in care Romania are cea mai deplorabila infrastructura de transport din Uniunea Europeana.
