Obligatia este prevazuta intr-o initiativa legislativa a Ministerului Transporturilor – proiectul de Lege pentru aderarea Romaniei la Conventia internationala din 2001 privind raspunderea civila pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime (Conventia Bunkers), publicat in data de 5 iunie. Conventia Bunkers se aplica in cazul prejudiciilor provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime pe teritoriul unui stat parte, inclusiv in marea teritoriala, precum si in zona economica exclusiva.
Potrivit notei de fundamentare a proiectului de act normativ, necesitatea aderarii Romaniei la Conventia Bunkers, care va intra in vigoare in data de 21 noiembrie 2008, rezida din faptul ca exista un important risc potential de producere a unor incidente de poluare cu hidrocarburi de consum din rezervoarele de combustibil si lubrifianti ale navelor maritime. Riscul este pus pe seama traficului atras de porturile maritime romanesti (peste 6.000 de nave anual), cat si de cel international generat de tarile vecine care au porturi la Marea Neagra. In plus, capacitatile de raspuns in cazul incidentelor de poluare cu hidrocarburi sunt limitate si sunt apreciate in prezent ca insuficiente pentru cazurile de poluari majore, in special cele produse in conditii meteorologice foarte severe, fapt pentru care riscul de a se produce prejudicii este semnificativ si, prin urmare, este necesar un cadru international de compensare a acestora.
Pe de alta parte, Organizatia Maritima Internationala (IMO) a facut apel ca statele care inca nu au ratificat conventia sa grabeasca procesul de aderare, astfel incat tonajul brut cumulat al navelor la care se aplica aceasta conventie sa creasca de la 114,5 milioane TRB, reprezentand 15,86% din tonajul mondial, la o valoare cat mai mare posibila, realizandu-se astfel dezideratul aplicarii cvasi-generale a conventiei.
Daca propunerea legislativa va fi adoptata, Autoritatea Navala Romana va primi atributii suplimentare, respectiv emiterea Certificatului de asigurare sau a unui alt tip de garantie financiara pentru raspunderea civila pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi de consum de la navele maritime, precum si controlul navelor straine care intra in porturile romanesti in ceea ce priveste existent a si valabilitatea certificatului.
Suma asigurata nu este precizata in proiect, singura mentiune fiind ca, in niciun caz nu poate depasi o suma calculata in conformitate cu Conventia privind limitarea raspunderii pentru creante maritime (adoptata la Londra in 1976 si modificata in 1996). (A.V.)
Impactul ratificarii Conventiei Bunkers
Proprietarii navelor maritime care arboreaza pavilionul roman si care intra sub incidenta prevederilor Conventiei Bunkers vor avea noi obligatii:
– constituirea unei polite de asigurare sau unei alte garantii financiare,
– solicitarea de a li se emite un certificat international de catre Autoritatea Navala Romana
– pastrarea la bordul navei a certificatului.
Promotorii proiectului de lege evidentiaza doua beneficii majore ale calitatii de stat parte la Conventia Bunkers:
– navele care arboreaza pavilionul roman vor avea dreptul la limitarea raspunderii in cazul producerii unor prejudicii datorate poluarii produselor ca urmare a deversarii in mare a combustibilului si/sau lubrifiantilor din rezervoarele proprii;
– persoanele din Romania care ar suferi prejudicii cauzate de poluarea produsa ca urmare a deversarii in mare a combustibilului si/sau lubrifiantilor din rezervoarele proprii ale navelor maritime care se afla in apele nationale navigabile (marea teritoriala) si in zona economica exclusiva vor avea posibilitatea sa obtina despagubiri, care pot fi acoperite de garantia constituita de nave (aceste persoane se vor putea adresa direct asiguratorului pentru despagubiri).
Prejudiciile provocate de poluare, in termenii Conventiei Bunkers, se inscriu in doua categorii:
• directe: pierderea cauzata in exteriorul navei prin contaminare, survenita in urma unei scurgeri sau a unei evacuari de hidrocarburi din rezervoarele de combustibil si lubrifianti ale navelor maritime, oriunde s-a produs o astfel de scurgere sau evacuare, intelegandu-se ca despagubirile pentru deteriorarea mediului, altele decat pierderea de profit datorata unei astfel de deteriorari, trebuie sa fie limitate la nivelul costurilor masurilor rezonabile de readucere la starea initiala, care au fost efectiv luate sau care vor fi luate in acest scop;
• indirecte: costul masurilor preventive pentru prevenirea sau reducerea la minimum a prejudiciului provocat de poluare si alte pierderi sau prejudicii cauzate de aceste masuri luate in cazul amenintarilor iminente de poluare.
