Acordurile internationale actuale care reglementeaza transportul international de marfuri periculoase sunt bazate pe recomandarile ONU, implementate in sectorul de transport intern din Europa prin intermediul a trei instrumente:
• acordul european privind transportul international de marfuri periculoase pe sosele - ADR;
• regulamentul privind transportul international de marfuri periculoase pe cale feroviara - RID;
• acordul european privind transportul international de marfuri periculoase pe caile navigabile interne - ADN (acesta este in proces de ratificare si se asteapta sa fie pus in vigoare cel mai tarziu in 2009; potrivit informatiilor furnizate de catre Comisia Europeana, noua dintre membrele UE sunt semnatare ale ADN; in prezent, sunt utilizate doua seturi de prevederi, ADN-R pentru Rin si ADN-D pentru Dunare).
Desi actualele reguli pentru transportul marfurilor periculoase acopera atat sectorul rutier, cat si pe cel feroviar, ele se dovedesc complicate si implicit greu de aplicat pentru operatorii de transport si pentru autoritatile nationale. Pe de alta parte, in domeniul cailor navigabile interioare, autoritatile insarcinate cu administrarea lor nu beneficiau de o legislatie europeana uniformizata, ci doar de conventii internationale. Luand in considerare faptul ca impactul transportului fluvial este in crestere, un accident pe caile navigabile interioare poate avea consecinte serioase, iar un simplu set de reguli elimina eventualele riscuri.
Noua lege ar trebui sa integreze toate aceste seturi de prevederi intr-o maniera mai usor de inteles si aplicat. La nivel legislativ, noul set de reglementari va avea ca efect abrogarea a patru directive si doua decizii ale Comisiei Europene, iar in practica se intrevede simplificarea documentelor de transport si a procedurilor de formare a persoanelor autorizate sa deruleze transporturi de marfuri periculoase.
Totusi, votul europarlamentarilor are o finalitate indoielnica, avand in vedere ca nu s-a dorit ingradirea libertatii de reglementare a fiecarui stat membru. Astfel, a fost adoptat un amendament care stipuleaza ca statele membre pot sa-si stabileasca cerinte particulare pentru transportul national si international al marfurilor periculoase in propriul teritoriu, cu privire la vehicule, vagoane si vasele ce navigheaza pe caile navigabile interioare. Aceasta optiune este contrara ideii de uniformizare a reglementarilor in vigoare. Concret, pot fi stabilite cerinte nationale specifice de siguranta pentru transportul national si international de marfuri periculoase pe teritoriul lor in ce priveste:
• transportul de marfuri periculoase realizat cu vehicule, vagoane sau nave destinate cailor navigabile interioare, care nu face obiectul prezentei directive;
• utilizarea unor rute prestabilite;
• norme speciale pentru transportul de marfuri periculoase in trenuri de calatori.
Europarlamentarii au subliniat importanta deosebita a transportului de marfuri periculoase: 8% din volumul marfurilor transportate este reprezentat de cele periculoase. Traficul de marfuri periculoase la nivelul UE este de 110 miliarde de tone-km pe an, dintre care 58% se desfasoara in sectorul rutier, 25% - feroviar si 17% pe caile navigabile interioare.
