Centura Sibiului, 23 de kilometri de incompetenta

Inaugurata in mare graba de 1 decembrie, centura Sibiului costa cat nu face. Prezent la taiat panglici de ziua nationala a Romaniei, Emil Boc, premierul Romaniei, a recunoscut de altfel ca varianta fostei Capitale Europene a fost “cam scumpa”. Estimata initial la putin peste 50 de milioane de euro, centura a costat la final putin peste 70 de milioane de euro. 75% finantare ISPA, 25% partea Romaniei. Pentru cei 23 de kilometri, gata in sapte ani, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale (CNADNR) a platit in jur de 20 de milioane de euro.

Din pacate insa, vom mai plati pentru aceasta centura inca jumatate din valoare. Asta pentru ca primul constructor, firma italiana Todini Construzioni Generali Spa, care a contractat lucrarile in 2003, a obtinut o decizie care obliga statul roman la plata altor 11 milioane de euro. In acest moment, decizia Comisiei de Adjudecare a Disputelor (CAD) se gaseste pe masa instantei arbitrale. Ce-i drept, pana la finalizarea arbitrajului nu platim nici un ban. Dar pana atunci avem de onorat insa contractele cu casele internationale de avocatura care ne apara. CNADNR a platit deja Casei de avocatura Corbett & Co. aproape 670.000 de euro. Contractul, in valoare de 1.270.000 de euro, a fost semnat in 2008 pentru asistenta juridica in cazul variantei ocolitoare a municipiului Sibiu.

Potrivit Sistemului Electronic de Achizitii Publice (SEAP), la 8 decembrie 2010, printr-un act aditional in valoare de 600.000 de euro, CNADNR isi asigura reprezentanta juridica cu Corbett & Co. Compania a mai dat si un avans de 5 milioane de euro primului constructor – Todini. Italienii au plecat trei ani mai tarziu si au lasat lucrari finalizate in proportie de 40%. Gurile rele din companie spun ca de plecarea italienilor nu sunt straini nici actuala directoare generala adjuncta pentru fonduri externe, Daniela Draghia, apropiata actualului ministru Anca Boagiu, si nici fostul director general adjunct din acea perioada Mircea Pop. Desi CNADNR a fost vinovata pentru furnizarea unui proiect incomplet, ceea ce i-a indreptatit pe italieni la solicitarea unor sume suplimentare, se pare ca reprezentantul firmei italiene a fost revoltat si de suma de 1,5 milioane de euro care i s-a cerut pentru aprobarea claim-ului (n.r. – pretentii, cerinte), lucru transmis in termeni diplomatici si de ambasadorul Italiei in cursul unei intalniri avute in 2009 cu fostul ministru al Transporturilor Radu Berceanu, la cererea firmei Todini.

Ulterior, un audit cerut de ISPA a aratat ca lucrarile lui Todini, abandonate din motive de proiect defectuos, necesita alte reparatii de 4 milioane de euro. Peste milioanele investite cu sarg de CNADNR la Sibiu, dincolo de procesele care se desfasoara acum la Londra in speranta salvarii ultimei transe de 11 milioane pentru centura din marginime s-a urcat panglica lui Boc chiar de 1 decembrie. Cu o viteza de executie de 3 kilometri pe an, centura Sibiului a trecut prin patru guverne si doi antreprenori. Santierul inaugurat cu fast in primavara anului 2004 avea sa aduca Romaniei procese peste procese. Nu are mai mult de 23 de kilometri, dar costa de ustura. Parte a Coridorului Pan European IV, centura ar fi trebuit sa preia de mult o parte insemnata a circulatiei care sufoca de ani buni Sibiul.

Contractul servit de Ministerul Transporturilor prin CNADNR constructorului italian ar fi fost o obligatie politica in pasii rapizi spre integrarea in UE. Dincolo de obligatiile politice, romanii sunt cei care platesc. Astfel, ca, desi circulam fericiti pe cei 23 de kilometri la Sibiu, o alta factura de 11 milioane de euro ne asteapta. Practic, neadaptarea legislatiei romanesti la cea europeana in accesarea fondurilor europene face din statul roman, si mai exact din Ministerul Transporturilor, o vaca buna de muls pentru antreprenorii straini care ne construiesc autostrazile. Astfel, contractul dintre CNADNR si Todini a avut ca model-cadru impus prin acordul de finantare un contract standardizat al Federatiei Internationale a Inginerilor Consultanti (FIDIC).

Clauzele FIDIC impun ca disputele aparute intre parti sa fie solutionate in prima faza de Comisia de Adjudecare a Disputelor. Potrivit raspunsului trimis Jurnalului National de biroul de presa al CNADNR, in acest moment, constructorul, nemultumit de ultima decizie a CAD, s-a adresat instantei arbitrale pentru recuperarea sumei de 11 milioane de euro de la CNADNR. “In cadrul unei dispute adresate de constructorul Todini CAD, acesta a solicitat 29.951.000 de euro dobanzi pentru aceasta suma si prelungirea duratei de executie a contractului cu cinci ani.

CAD a decis ca Todini este indreptatit sa primeasca 15.693 milioane de euro, din care CNADNR ar trebui sa plateasca circa 10.410 milioane de euro, restul de 5.283 milioane de euro reprezentand rambursarea de Todini catre CNADNR a avansului nerecuperat. CAD a mai decis ca Todini este indreptatit si la plata dobanzilor de circa 500.000 de euro si la prelungirea duratei de executie a contractului cu sase ani. Ambele parti au dat Notificare de Nemultumire fata de decizia CAD, iar constructorul s-a adresat instantei arbitrale”, se precizeaza in raspunsul companiei. Referitor la valabilitatea si recunoasterea deciziilor CAD, se pare ca “in prezent nu exista un act normativ care sa reglementeze modul de organizare si functionare a activitatii de adjudecare”.

CAD emite de cele mai multe ori decizii prin care constructorilor li se recunosc intr-o prima faza sume de bani la nivelul milioanelor de euro. Din cauza sistemului de contract, pentru a schimba astfel de decizii trebuie sa se ajunga in fata instantelor internationale de arbitraj. Astfel de instante necesita sume consistente, taxele arbitrare, evident in functie de valoarea pretentiilor, pot ajunge la sume de sute de mii de euro. Nici casele de avocatura de nivel international nu trebuie uitate, intrucat sunt necesare sume impresionante.

Uneori se poate ajunge si la un milion de euro pentru un litigiu. Cum se va rezolva, in aceste conditii, problema deciziilor care au fost date impotriva statului roman? De cele mai multe ori, ulterior emiterii acesteia se incearca o noua negociere, astfel incat sa fie diminuata suma ceruta. Prin ordinul comun al Ministerului Transporturilor si Ministerului Finantelor Publice nr. 915/2007 s-a incercat implementarea in legislatia nationala a contractului tip FIDIC, dar in 2009 Radu Berceanu a abrogat acest ordin, pentru ca, in opinia celor mai multi specialisti, CNADNR si alte companii romanesti nu sunt pregatite nici la nivelul resurselor umane, nici la nivelul sigurantei resursei bugetare sa implementeze asemenea tip de contracte ce se pot solda cu costuri suplimentare imense pentru partea romana.

In anul 2010, in luna decembrie, s-a schimbat din nou schimbarea si ministrul Anca Boagiu, la “sugestia” Danielei Draghia, a implementat din nou conditiile FIDIC, de data aceasta printr-o hotarare de guvern, deschizand portita unei fraude legalizate a bugetului de stat, tinand cont de modul de aprobare a claim-urilor. Pana una-alta, pentru centura Sibiului platim inca. Cel putin pentru casa de avocatura care ne reprezinta la Londra. Ulterior este posibil sa scoatem din buget si cele 11 milioane de euro. De altfel, CNADNR are multe alte milioane de dat pentru dispute de acest gen atat pentru varianta ocolitoare a Pitestiului, cat si pentru Craiova. Valoarea totala pentru deciziile CAD ale celor doua centuri se ridica la peste 35 de milioane de euro. jurnalul.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *