Dezvoltarea transporturilor, solutie pentru cresterea competitivitatii si modernizarea economiei romanesti

Niciun stat nu se poate dezvolta economic si nici populatia nu poate accede la un grad de civilizatie cat de cat acceptabil fara un sistem de transport dezvoltat si bine organizat. Inca din antichitate, cele mai dezvoltate civilizatii au fost cele care au valorificat atuuri naturale ca iesirile la mare si caile navigabile interioare. Egiptul, China, Grecia si Imperiul Roman au crescut prin punerea la punct a unor rute de transport fluviale si maritime, iar apoi statele cu acces la mari si oceane – Marea Britanie, Spania, Japonia, urmate de Franta, Germania si SUA – au devenit cele mai dezvoltate din punct de vedere economic.

Aparitia cailor ferate si dezvoltarea infrastructurii feroviare a permis intrarea in circuitul economic si implicit dezvoltarea regiunilor si zonelor bogate in materii prime, dar fara acces la mare. Evident, inca din cele mai vechi timpuri, infrastructura rutiera a permis circulatia persoanelor si a marfurilor, insa abia odata cu aparitia drumurilor asfaltate si a automobilului, transportul rutier s-a impus ca modalitate de atragere in circuitul economic al celor mai izolate regiuni. Dupa aparitia autostrazilor si dezvoltarea industriei auto, transportul rutier a inregistrat un avant fulminant, devenind cel mai important si mai accesibil mod de transport terestru. Cu toate ca a devenit treptat unul dintre cele mai poluante moduri de transport si gradul de siguranta al traficului rutier a ramas scazut, transportul rutier continua sa ocupe cel mai important loc in economia unei tari.

In secolul trecut, transportul aerian a avut o evolutie si mai spectaculoasa decat a transportului rutier si chiar daca ocupa ultimul loc in ceea ce priveste traficul de marfuri, este in mod cert indispensabil pentru livrarea rapida a bunurilor de volum mic si valoare mare, avand si un rol determinant in valorificarea atractiilor turistice.

 

Transporturile, ramura de prim rang a economiilor dezvoltate

Daca analizam economia celor mai dezvoltate tari ale lumii se observa ca dispun de cea mai buna infrastructura in toate modurile de transport (inclusiv porturi maritime, porturi pe cai navigabile interioare, aeroporturi), precum si cele mai moderne mijloace de transport, la care se adauga un sistem organizat de transport care functioneaza ireprosabil (caile ferate japoneze pot constitui un exemplu de functionare, avand in vedere viteza mare de deplasare si sosirea la destinatie cu intarzieri de ordinul secundelor).

Aceste tari sunt si cele mai competitive, nu numai pentru ca durata de transport este mica, ci si pentru ca este sigura respectarea unui grafic de transport si costurile asociate transportului sunt mai mici decat in alte tari.

Ramura economica de transporturi si comunicatii ocupa o pondere importanta in produsul intern brut al unei tari cu o infrastructura dezvoltata si cu un sistem bine organizat de transport. De exemplu, activitatea ramurii de transporturi si comunicatii din SUA a insumat in 2006 nu mai putin de 697,746 miliarde de euro, in Japonia – 221,924 miliarde de euro, iar in Germania – 119,31 miliarde de euro.

Ponderea ramurii transporturi si comunicatii in total PIB oscileaza intre 6 si 8%. Sunt insa tari in care ponderea ramurii transporturi si comunicatii in PIB este mult mai mare, respectiv Letonia – 11,5% si Finlanda – 10,6%. Peste 8% se mai inregistreaza in Cehia (10,3%), Romania (9,8%), Slovacia (8,9%), Luxemburg (8,8%), Grecia (8,6%), Rusia (8,4%) si Croatia (8,4%).

Cele mai mari ponderi ale populatiei ocupate in ramura transporturi si comunicatii din totalul populatiei active se inregistreaza in Finlanda (12,7%), Japonia (7,4%), Slovacia (8,5%), Rusia (8,4%), Luxemburg (7,2%) si SUA (7,1%). Cele mai mici ponderi ale fortei de munca ocupata in ramura transporturi si comunicatii le au Portugalia (4,3%), Germania (4,7%), Romania (4,9%) si Franta (5,8%).

Cele mai mari productivitati inregistrate pe cap de locuitor ocupat in ramura de transport si comunicatii s-au inregistrat in Norvegia (107.590 de euro), Danemarca (91.740 de euro), Italia (80.226 de euro), SUA (72.788 de euro), Belgia (71.500 de euro). Peste 60.000 de euro pe cap de lucrator ocupat in aceasta ramura s-au realizat in Germania, Finlanda, Suedia, Olanda si Marea Britanie. Evident, productivitatea din tarile recent aderate la UE este mai mica: 38.593 de euro in Slovenia, 27.887 de euro in Slovacia, 27.769 de euro in Cehia, 26.744 de euro in Letonia, 24.400 de euro in Romania, 19.660 de euro in Ungaria, 17.529 de euro in Polonia si 11.890 de euro in Bulgaria.

In general, se poate aprecia ca, in tarile dezvoltate, ponderea fortei de munca ocupata in ramura transporturi si comunicatii, respectiv ponderea acestei ramuri in PIB este de circa 7%.

 

Infrastructura conditioneaza cresterea competitivitatii

Comparand cifrele privind importanta ramurii transporturi si comunicatii in economia Romaniei rezulta un decalaj important fata de alte tari. De altfel, Forumul Economic Mondial a situat Romania pe locul 54 dintr-un total de 106 tari in ceea ce priveste competitivitatea. Conform acestui studiu, cele mai competitive tari sunt Singapore, regiunea autonoma Hong Kong din China, Elvetia, Canada, Norvegia, Finlanda, Austria si Olanda. Din punct de vedere al competitivitatii, conform FEM, inaintea Romaniei este chiar si Republica Moldova care ocupa locul 52.

Plasarea Romaniei pe un loc mediocru din punct de vedere al competitivitatii nu are la baza numai slabiciunile sectorului transporturilor, insa intre aspectele negative care au contribuit decisiv au fost starea necorespunzatoare a retelei rutiere, densitatea slaba a retelei de aeroporturi, calitatea serviciilor de transport rutier, feroviar, aerian si naval, respectiv competenta si gradul de dezvoltare a industriei logistice.

Desi competitivitatea in domeniul transporturilor este mai buna decat in unele tari est-europene, care au aderat recent la Uniunea Europeana, problema Romaniei este ca stadiul actual de dezvoltare al acestui sector impiedica alte ramuri economice sa devina mai competitive. Cauza principala a acestui fenomen este stadiul necorespunzator al infrastructurii, care influenteaza competitivitatea in toate ramurile economice (industrie, agricultura, turism), mai ales prin durata mare a transportului fata de alte tari.

Nici nu se poate conta pe o durata de transport cat de cat acceptabila cand, dintr-un total de 79.900 km de drumuri publice, circa jumatate (peste 37.400 km) sunt drumuri pietruite si de pamant adica. Modernizate sunt numai 21.548 km de drumuri, iar 20.970 km sunt drumuri cu imbracaminti usoare. O parte din aceste drumuri au o durata de utilizare expirata. In plus, desi reteaua feroviara are o densitate acceptabila, calitatea infrastructurii nu permite realizarea unei durate de transport rezonabile nici pe calea ferata, atat in cazul marfurilor cat mai ales in cazul pasagerilor. Si in domeniul transporturilor aeriene lasa de dorit calitatea serviciilor prestate (aeroporturi putine si mai ales slab dotate).

 

Transporturile romanesti, in lumini si umbre

Prin ponderea de 9,8% a ramurii transporturi si comunicatii in PIB, Romania se numara printre cele mai bine pozitionate tari, iar pozitiv este si faptul ca productivitatea muncii este mai mare decat in alte ramuri, intrucat acest sector ocupa numai 4,9% din totalul fortei de munca. Aceste cifre confirma excelenta pozitie geostrategica a Romaniei si accenteueaza perspectivele excelente ale tarii noastre de a deveni o veriga importanta de legatura intre Orient si Europa Centrala si Occidentala, devenind o veritabila statie de tranzit in bazinul Marii Negre.

Tot statisticile arata ca, in perioada 2002-2007, transporturile au avut o evolutie pozitiva, parcursul marfurilor (masurat in milioane de tone-km) crescand cu 74%. De departe, cea mai insemnata crestere au avut-o transporturile rutiere: 254,9%. Astfel, ponderea transportului rutier a crescut de la 49,3% la 72,1% in totalul parcursului marfurilor, insa nu fara efecte negative: trafic rutier sugrumat, numar sporit de accidente si agravarea consecintelor negative ale acestora (mai multi morti si raniti, plus pagube materiale mai mari). Desi volumul de transport a crescut, suprasaturarea infrastructurii rutiere afecteaza negativ competitivitatea industriei, agriculturii si turismului.

In perioada 2002-2007, pe caile navigabile interioare, volumul de transport a sporit cu 146,3%, aceasta modalitate secondand astfel transportul rutier la ritmul de crestere. In plus, aceste doua moduri de transport se evidentiaza si prin faptul ca volumul traficului international il depaseste pe cel national.

Pe de alta parte, volumul transportului pe calea ferata a crescut cu numai 5%, iar ponderea transportului feroviar a scazut de la 32,2% in 2002 la 19,1% in anul 2007. Si transportul prin conducte a avut o dinamica modesta, cresterea cu numai 4% a volumului transportat determinand reducerea ponderii acestui mod de transport de la 4% la 2,3%.

Un fenomen interesant surprins de statistici este si faptul ca, din ultimul trimestru al anului 2008 si pana la sfarsitul lunii mai a acestui an, valoarea transportului realizat cu mijloace de transport romanesti a fost mai mare decat valoarea realizata cu mijloace straine, astfel ca soldul platilor si incasarilor din domeniul serviciilor de transport a devenit pozitiv (plus 13 milioane de euro in primele cinci luni din 2009, fata de un sold de minus 17 milioane de euro in aceeasi perioada a anului 2008).

***

Daca ar fi sa dam crezare declaratiilor oficialitatilor, ar trebui sa acceptam ideea ca, pentru transportatorii din Romania vor veni vremuri mai bune si ca inclusiv in perioada de criza infrastructura in toate modurile de transport va fi modernizata, prin construirea de autostrazi intr-un ritm acelerat sau prin suplimentarea finantarii infrastructurii feroviare si aeriene. Totusi, de la promisiuni si declaratii pana la fapte e cale lunga, iar putinele cazuri in care vorbele au devenit realitate la momentul promis au darul de a tempera orice urma de optimism.

Toate proiectele anuntate necesita fonduri enorme, s-au dovedit a fi dificil de contractat si de derulat. Totusi, investitiile in infrastructura genereaza locuri de munca si sunt multiplicatoare de crestere a PIB. Cum sistemul de transport si servicii conexe indeplineste acelasi rol pe care il are sistemul circulator in corpul uman, astfel de investitii sunt mult mai utile decat  sustinerea artificiala a unei productii industriale care n-are desfacere nici pe piata interna, nici la export. Prin urmare, este de dorit un ritm sporit de construire a autostrazilor, dupa cum este necesara si imbunatatirea infrastructurii feroviare, facilitarea navigatiei fluviale si dezvoltarea capacitatilor aeroportuare, fara de care Romania nu-si poate valorifica pozitia de antrepozit de tranzit intre Orient si Europa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *