Politica de transporturi a Romaniei, parte integranta a strategiei de dezvoltare durabila a UE

Avand in vedere stadiul de dezvoltare a transporturilor din Romania, respectiv ramanerea in urma fata de celelalte state comunitare, interesele comunitar si national coincid, vizand modernizarea transporturilor intr-o perioada cat mai scurta. In cazul Romaniei, exista posibilitatea de a adapta nevoile si interesul national la principiile comunitare in toate modalitatile de transport, intrucat, din pacate, infrastructura este deficitara pe toata linia, dar si pentru ca, din fericire, exista atuuri usor de valorificat.   

Strategia Uniunii Europene de dezoltare a transporturilor are la baza cateva principii fundamentale, intre care reducerea poluarii ramurii de transporturi in general – dar in special in zonele aglomerate – cresterea sigurantei transporturilor prin implementarea de masuri care sa duca la reducerea numarului accidentelor soldate cu victime si pagube materiale, reducerea consumului de energie pe intreg lantul de transport de la producator la consumatorul final si reducerea costurilor totale de transport, astfel incat ponderea transportului propriu-zis si a serviciilor conexe (logistica, distributie) sa fie cat mai mica in totalul pretului de desfacere.

Pe baza acestor principii, strategia Uniunii Europene in domeniul transporturilor are in vedere interesele Uniunii in ansamblu, dar si interesele fiecarui stat membru, tinand cont de noile fluxuri de marfa, de structurarea acestora, cat si de tendintele pe viitor la nivelul intregii economii mondiale. Astfel, implementarea principiilor enuntate tine cont de fluxurile de transport dinspre tarile emergente din Extremul Orient (China, Coreea de Sud, regiunea autonoma chineza Hong-Kong, Singapore), Asia de Sud (in special India) si America de Sud (Brazilia), iar mai recent a noilor fluxuri dinspre zone bogate in resurse energetice din Asia Centrala. Cresterea schimburilor de marfuri intre aceste regiuni si Uniunea Europeana a condus la aglomerarea anumitor rute si deci la cresterea poluarii si a costurilor transportului.

Cum volumul transporturilor a crescut si va continua sa creasca in relatie de proportionalitate directa cu schimburile economice extra- si intracomunitare, a devenit presanta nevoia de a preveni continuarea accentuarii congestiei si poluarii. Poluarea are consecinte dezastruoase la nivel global, dar si la nivelul Uniunii Europene, inclusiv la nivelul fiecarui stat comunitar, fiecarei regiuni si localitati.

Ce-i drept, in unele zone, poluarea provocata de transporturi nu este cea mai importanta in raport cu efectele negative ale altor ramuri economice, dar in alte zone provoaca mari probleme mediului, cu consecinte nefaste asupra calitatii vietii oamenilor. Am putea accepta totusi ca, la nivel global, transporturile reprezinta una dintre cele mai importante surse de poluare, aceasta ramura fiind uneori responsabila de adevarate dezastre ecologice.

Continua dezvoltare a economiei, intrarea in circuitul mondial a unor zone izolate ca urmare a globalizarii activitatilor economice, au condus la cresterea vertiginoasa a schimburilor comerciale, deci implicit a transporturilor. Aceasta crestere depaseste ca ritm de dezvoltare celelalte ramuri economice. In aceste conditii, pentru a solutiona cerintele de reducere a poluarii, Uniunea Europeana a inclus in programele de dezvoltare durabila in domeniul transporturilor cateva masuri practice, in prim plan fiind utilizarea transportului pe apa (maritim si pe cai navigabile interioare).

 

Masuri aplicabile in Romania pentru reducerea poluarii in domeniul transporturilor

In ceea ce priveste transportul maritim, autoritatile europene au pus un accent deosebit pe favorizarea transportului maritim pe rute scurte, pentru a valorifica atuurile geografice la scara continentala (lungimea enorma a litoralului, existenta unor bazine maritime care permit accesul spre interiorul continentului etc). In acest sens, Comisia Europeana a elaborat un concept de folosire a transportului in marile adiacente (Marea Nordului, Mediterana, Marea Neagra) intre centre industriale si comerciale atat din tari comunitare cat si din tari extracomunitare. Acest concept a fost numit „autostrada maritima“ si presupune interconectarea porturilor maritime cu linii permanente de transport.

Punerea la punct a autostrazilor maritime presupune in primul rand dezvoltarea infrastructurii tuturor porturilor legate de aceste rute. De fapt, pentru ca acest concept sa devina realitate, este necesar ca toate aceste porturi sa aiba legaturi rapide cu celelalte moduri de transport terestre, respectiv retelele de cai ferate si soselele.

Si portul Constanta este inclus in conceptul autostrazilor maritime, fiind chiar avantajat de statutul deja castigat de hub la Marea Neagra, ceea ce inseamna ca are nevoie de sprijin nu atat pentru investitii proprii, ci si pentru asigurarea unor conexiuni eficiente cu hinterlandul.

O alta componenta a strategiei de reducere a poluarii in ramura transporturi este intensificarea folosirii cailor navigabile interioare. In tarile din vestul Uniunii Europene, mai ales in Olanda, Belgia, Germania si Franta, care dispun de o retea foarte densa de cai navigabile, transportul fluvial depaseste ca pondere 40% din volumul total de transport intern. La granita estica a UE, desi Romania dispune de un port fluvial bine dotat in Constanta si de un canal care leaga acest port cu Dunarea, unul din cele mai importante fluvii europene, legat inclusiv de Rin, in prezent, volumul de transport nu depaseste 6-7% din totalul national, exprimat ca parcurs al marfurilor in tone-km.

Este evident ca Dunarea ar putea deveni cea mai importanta cale de transport pe apa intre porturile si localitatile adiacente de la Marea Nordului pana la granita estica a UE, in portul Constanta. Exista si interes de a folosi aceasta cale de transport, de vreme ce sunt deja create importante fluxuri de marfuri de masa – in special cereale, materii prime si semifabricate siderurgice, ba chiar si containere si alte categorii de marfuri.

In acest caz, interesele Romaniei corespund atat cu interesele Uniunii Europene in asamblu, cat si cu interesele tarilor comunitare riverane Dunarii, respectiv Rinului. Bineinteles, pentru a sustine interesul comunitar, se impune ca Uniunea Europeana sa sprijine financiar si politic regularizarea Dunarii, nu numai in Romania, ci pe intreg parcursul, respectiv sa se realizeze indiguirea, adancirea senalului navigabil si imbunatatirea infrastructurii porturilor de pe malurile fluviului.

De asemenea, este necesar sa se creeze reglementari de transport (inclusiv de ordin tarifar) atat a canalelor navigabile, cat si a taxelor pentru servicii portuare care sa usureze  activitatea operatorilor fluviali.

Nu in ultimul rand, sunt necesare stimulente financiare si alte facilitati pentru ca ruta pe apa (pe cai navigabile interioare) intre Rotterdam si Constanta sa capete o importanta similara cu cea a autostrazilor maritime, intrucat din punct de vedere economic, precum si din perspectiva protectiei mediului, Dunarea poate deveni mai importanta decat o autostrada maritima.

In ce priveste Romania, pentru a respecta principiul de reducere a poluarii si de reducere a costurilor de transport este necesar sa se prevada in planurile de dezvoltare durabila a transporturilor nu numai dezvoltarea porturilor fluviale existente pe Dunare, ci si reluarea si finalizarea constructiei canalului Dunare-Bucuresti si refacerea canalului Bega. Aceste doua potentiale cai navigabile sunt in prezent intr-o stare jalnica.

Bucurestiul este singura capitala apropiata de Dunare care nu este legata de celelalte capitale europene si centre comerciale si industriale pe Dunare si Rin. Terminarea canalului Bucuresti-Dunare nu ar fi doar implinirea moftului unui regim dictatorial, ci s-ar inscrie in strategia Uniunii Europene de ecologizare a transporturilor prin favorizarea recurgerii la expedierea marfurilor pe cai navigabile interioare, ba chiar ar servi intereselor Romaniei in dezvoltarea agriculturii prin crearea posibilitatii de a iriga suprafete insemnate, concomitent cu evitarea riscului producerii de inundatii. In plus, odata amenajate canalele Bucuresti-Dunare si Bega, capitala si orasul Timisoara ar putea deveni si centre de dezvoltare a turismului pe apa. Romania a dipus de o flota fluviala pentru croaziere pe Dunare, iar in tarile din amonte aceasta activitate genereaza profituri insemnate.

 

***

Includerea principiilor Uniunii Europene in strategia de dezvoltare durabila din domeniul transporturilor presupune in cazul Romaniei derularea unor politici concrete, enuntate deocamdata mai mult la nivel declarativ si mai putin regasite in practica.

Bineinteles, masuri concrete nu sunt necesare numai pentru dezvoltarea transportului pe apa, iar in numarul viitor vom reveni cu o analiza a problematicii transportului terestru din perspectiva necesitatii adaptarii masurilor specifice economiei romanesti la principiile comunitare.                 (va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *